Relatia mea cu Federer – Fantasma

Eu cu Federer in bucatarie
Fantasme
Hmm...how should I put it, ok let’s start with the begining...
Cred ca defectul si calitatea mea cea mai mare este IMAGINATIA.
Dintotdeauna mi-am imaginat cu ochii deschisi sau inchisi cele mai stranii lucruri cu putinta. Ca posesoare a unui intreg univers de batut campii inca de la varstele cele mai timpurii am avut si fantasme erotice; unele sub un spectru mai rafinat gen iubirea platonica si ideala, altele mai din topor cu barbati dominatori si atoateminunati care aveau si ei o singura slabiciune – ei da iubirea pentru mine.
Si ca intr-un film prost pe un VHS defect scena marturisirii unei iubiri demult ascunse se desfasura in mintea mea – inainte sa adorm – pana la cele mai mici detalii si in reluare...Cu o placere de neexplicat repetam la infinit momentul asta care nu mai plictisea.
Sigur mai erau si genul de fantasme sexuale derivate din aceasta iubire mistica – care se traduceau in niste mangaieri de o tandrete inimaginabila.
Ei bine, surprinsingly tot acest univers in care imi placea sa ma arunc inainte de a adormi a disparut.
Nu mai stiu pe la ce varsta – cred ca imediat dupa liceu – deja nu mai visam la astfel de lucruri.
De atunci simteam ca am pierdut ceva, inegalabil, inefabil si ireturnabil.
De multe ori incerc si acum cand inchid ochii langa sotul meu sa ma prefac o Emma Bovary care are chef sa o ia cu imaginatia pe un lac auriu la un apus incert, intr-o barca cu un vaslash priceput.
Si ma opresc. Rationalizez instant si gandul se intoarce descurajat intr-un banal pe care il alung din gand; mai dau un ocol si acelasi lucru se intampla si a 2-a oara; e enervant. Ma gandesc la a 2-a zi, ma gandesc la ziua in curs, ma gandesc la cum ar fi daca nu as fi acolo atunci, ma obiectivez si cand sa zbor, cad din nou in pat si o iau de la capat.
Asta pana de curand.
Cand ceva absolut de neexplicat s-a intamplat.
Si cred ca poarta un nume.
Federer.
Federer e o fantasma renascuta.
E straniu cum poti avea virtual o relatie cu cineva.
De multe ori imi imaginez cum Federer ma trimite sa ii aduc ceva din bucatarie si eu ezit sagalnic – fiind constienta ca nu pot sa ii refuz nimic – dar in acelasi timp nevrand sa creada ca ii sunt sclava.
So – imi amintesc ca intr-o vreme tenisul nu mai era un punct de atractie pentru mine; neglijasem sa urmaresc acest frumos sport, preocupare din adolescenta. Pana in ziua cand intamplator am vazut la TVR 1 finala de la Roland Garros intre Federer si Nadal.
Intotdeuna Federer mi se paruse un buldozer – un geniu al tenisului incapabil de vreo emotie, dar cu o tehnica impecabila; cu o figura inerta care mie – prin trasaturile ei accentuate de acvila imi dadea impresia avaritiei si a unei rautati innascute, mi se parea urat.
Cred ca de asta nici nu ma mai uitam la tenis. Pentru ca individul asta antipatic domina toate meciurile si isi umilea toti adversarii.
Era de neoprit. Pe chipul lui nu citeai nicioadata nici o emotie. Nici cand castiga macar.
Pana la momentul finalei Roland Garros; cand un spaniol de 19 ani si-a incordat toti muschii pe care ii avea ca sa il bata.
Mi s-a parut ca in acel moment se juca– si inca mai cred – meciul secolului; erau momente cand se scria istoria tenisului; un meci de aproape 4 ore in care un necunoscut il musca de calcai pe marele Ahile. M-am bucurat nu atat ca a pierdut Federer – desi si asta imi placea – cat faptul ca un baiat tanar, energic i-a dat replica atat de frumos si neasteptat. In plus, Nadal care parea de neoprit degaja o energie de corida si avea o privire f patrunzatoare. Impresionant.
Din momentul acela Federer a inceput sa slabeasca – pentru ca a aratat ca e vulnerabil.
Si abia atunci am inceput sa il remarc.
L-am vazut razand – reactionand
Comentand in conferinte de presa
Avand un accent impecabil
O siguranta de sine incredibila
O tinuta de teren la fel de incredibila
F nobil – ca un cal pur sange.
Brusc mi s a parut uman si frumos
L-am urmarit in meciuri cu mult mai mult interes decat pe Nadal care e pe o treapta ascendenta; pentru ca privirea lui, concentrarea, mersul, felul in care tine racheta, puterea de a reveni si de a nu se pierde in situatii imposibile, bentita aia enervanta, Nike-ul, panalonii, spatele, zambetul, stersul cu prosopul, atitudinea usor flegmatica, originea elvetiana...toate mi se pare fascinante.
Toate in afara de prietena lui cu fatza de Miss Piggy care troneaza in loja personala la fiecare meci.
E de o eleganta care imi da fiori; e modest si isi stie limitele care sunt mult mai departe decat ale oricarui om pe care il cunosc eu.
Cand dupa finala din 2008 de la Roland Garros – pe care pierdut-o din nou – a tinut un speech a precizat ca de fapt a avut o evolutie foarte buna pe tot parcurusl turneului si e multumit cu asta – si toate astea imbracat ca un lord – in alb cu pantaloni lungi si un pulover.
Virilitatea frusta a unui Nadal entuziasmat de succes mi se parea o joaca pe langa stapanirea de sine si imperturbabila eleganta a celui care luase locul 2 si pierdea atat de frumos.
*
Pentru mine e cel mai tare jucator ever.
Fiecare meci cu el e un regal imaginativ – o data cu punctele pe care le face – fiecare gest al lui mai inspira sa ma gandesc la ceva frumos.
Cred ca as putea sa scriu o carte despre el. Nu mi-l imaginez uman. Nimic din gesturile lui nu tradeaza banalul si cotidianul in care eu sunt afundata pana peste cap. He’s above everything.
Cred ca asta e barbatul pentru care literalmente as fi in stare sa fac orice.
Oops.
Urmarindu-l am inceput sa il cunosc si deci relatia inainteaza. Micile gesturi, rictusuri cand se pregateste sa bea apa sau isi schimba racheta mi se par familiare.
Inteligenta cu care isi gandeste punctele – miscarile rapizi pe care le face la retur fara sa iti dai seama de efortul inuman pe care acestea il presupun ma uimesc de fiecare data.
E un silent partner. E ca un prizonier pe un teren cadrilat. Inconsecvent.
Lumina din ochi atunci cand zambeste nu se compara cu absolut nimic.
Maturitatea, in ciuda unei varste foarte fragede il face seducator.
Mi se pare ca nici nu as insela daca m-as combina cu Federer. E atat de ireala si imposibila relatia, incat nici nu poate sa se puna problema susceptibilitatii ei.
De aceea imi permit sa o croshetez.
Un goblen kitschos pe care il atarn pe peretii de interior ai fiintei mele. Un coridor intunecat.

Relatia mea cu Federer – Fantasma

LATE PARIS (archive)

21 SEPT

LATE PARIS
de la mine pentru tine caruia ii aud aburul

Cu A mare de la amnezie
Nu imi amintesc cind a fost trist ultima data
Sau cind s-a incruntat
Hm....ce straniu
Nu stiu nici sa fi plins
Poate ca s-a lasat si de ris
Nu l-am auzit cind a oftat
Sau cind s-a apucat de cascat
Cind s-a zgribulit
Si s-a incruntat
Sau a stranutat
Habar n-am de ce a zimbit
De unde a pornit si unde a ajuns
Cum m-a intilnit si a reusit
de m-a patruns
S-a infiorat si mi-a spus:
„Nu imi amintesc cind ne-am cunoscut
Daca ai ris
Sau mi-ai spus ca ai visat ca ai ris.”
Si nu mai stiu
daca el a fugit sau eu l-am parasit
Poate ca A-ul era de la adio, dar nu imi mai amintesc.

FRUCTE CRUDE
Solc
Molc
Pert
Tumberc
Intr-un lac de smintina
Unde cresteau
Pesti de lina
Am gasit o pruna uscata
care rima
cu o balta de vata!
Apoi cind imi spalam miinile-n singe
in loc sa aud bocete surde
Ma trezesc
ca vorbesc
ca o gisca
Ga ga ga ga
Nu inteleg ce spui
Ga ga ga ga
Sorry
Ga ga ga ga
By by!
Ga ga ga ga
Cine se aude?
Gaaaaaaaa!

Simbure de nuca cruda - unfinished poem

Dintr-o nu-ca a iesit o furnica
ce cauta ce astepta
in intuneric?
Nici nu as fi stiut daca nu ar fi tinut
sa imi spuna
"Era pe cind nu m-am nascut
un cer intunecat, un cer aplecat
peste munti
comestibili
Muntii Miez
Din Tara Nuca
Intr-o zi un cutremur a crapat
cerul
si lumina a intrat
ca un rasarit pleostit
De la talpa de baiat
o furnica a intrat si a stat
in nuca

De trei generatii
colonia de furnici
se adaposteste in Muntii Nuca
acum acoperiti
de Paduri Mucegai
si in loc de zori
au pinze de paianjen masuratori...

Dragostea la coltz
Cind isi amintea de mine
se complacea in starea care ii facea bine
ii placea ca nu mergea de la coada spre cap si nu invers
rotatie de 36 de grade de melc
netulburat in cochilia lui
pe care si tatuase cele mai ciudate mandale
in culori nepotrivite combinate
astfel pina se pierdu in cochilia curcubeu
*
Plingea de dor
cu lacrimi de femeie grasa
Baricadata de priviri de chiori
ca la parada
*
Arta moderna
"Noi nu gindim, Noi cream"
Au taiat un om odata
de la briu
si o bucata - cea de jos
inramata, imbalata au lasat o sa atirne
shpagata
De diafragma insa tare au infipt creoane
care le au ninfipt in pamint
Te aud
Stiu ca esti acolo; deschizi usa de la hol intri inca e negru coridor coridor mocheta rosie
Aud pasii moi ca de pisica
Desi stiu ca esti tu mi e frica
Iti astept respiratia
Ma intreb in care parte se duce.....
*
Mi te ai asezat
Si stai baltzat
Pe pat
Indoi de la spatele tau cuvertura tzepoasa
Intru pe drumul in care oasele se ascund intre piei indiene
Am la git o cruce rosh
Verde in intuneric
Printre gene
Te ghicesc
Mi e teama sa le deschid

Degete iepe asa cred cel putin

Imi intind degetele ca sa plesneasca dar ele
Nu vor
Sa se termine
Stiu unde au inceput
Stiu cit is de mari
Imi amintesc ca le am inchiriat acu 30 de ani de la un scriitor caruia i
Se stricase masina
De care?
De scris of course
Acu eu nu le am aruncat
Ca pe niste manusi
Ci le am pus la
La ce altceva daca nu la scris
Acu stiu da stiu prea bine unde incep
Da nu nu mai stiu cind si unde si de ce
Se termina
Degetele mele trebe sa fete cred

*
am nevoie de singuratate ca de apa rece
e branlanta
intrebarea cu gust de vata
o melodie japoneaza ale carei versuri nu le inteleg
ma face sa pling
amintindu mi de filmele bollywoodiene
din copilarie
sentimentul
e o para
iute ca iti curg balele
cind o vezi
e coapta in galbenul moale
invelit cu piele de manusi de dama.
*
Tata mi e dor de tine
Si de ficusul caruia i ai vorbit intr o zi
Cind nu stiai ca sint in camera ta
Am auzit din departare cuvinte ademenitaor-laudatoare
Mi e dor de tine, tata
Sa ma arunci in zapada
Si apoi sa ma cauti
Uda
Zapada
Cu plete
Amestecata
Sa ma rizi degeaba
*
Nouveau amor
Aveai un trup facut sa sara
Din asternut
La o chemare pala, neovala
"Hai, vino!",
Neincetat.
Alb-alb
Cu chipul
Roz-roz
Buricul
Ochi-ochi
In verde mare
Par-par
Negru. Agale
Mers sinistru
Naravas
La trap
In pat
"Hai, vino! Haide, vino!"
*
Aveai o aventura cu-o furnica
Oblica
Urcata pe mina repede
Infricosata,
sa nu cada
prada.
Eram geloasa tare
Cu ochii injectati
De teama ca o sa ajunga
La buze,
Si o sa iti smulga
un (epitet) sarutat.
*
Mi se pare ca esti o lumina
Putin schioapa
Si mai putin mirata
Care ti se reflecta in coada
Etinselanta.
Mi se pare ca te joci de-a lupu
Mincind galaxii
de stele-scufite
Si mi se mai pare
cind esti asa departe
ca ai bratul lung
de-o suta de kilometri patrati
ridicati
pina la pulpa pleoapelor mele
sa-i mingii cu genele
usor, usor,
Intirziat.

FEMEILE DIN TAHITI L-AU PARASIT PE GAUGAIN CA SA VINA LA MINE … lesbienei mele iubite

I.
Hei, batrine,
Drumul spre Parul Alb
Care trece prin tine
E departe?

Ce?

Am intrebat daca
Mingea rosie pe care-o tii in mina
Nu frige.

Nu!

Nici spada
Din coaste
Nu impunge
In carne?

Ba da!

Si nu doare?
Ba nu !
Pina unde ?
Pina departe.

II.
In infinitul buclelor ei
Mieroase
Si carnoase,
Luxuriante
Ca o vaza cu apa si flori
De care imi apropii ochii
Ii caut mirosul.

III.
Femeia cu buci dezgolite
Intra la dus
O ascult prin perete
Ghicesc cum se spala
Si-mi place
Sa o vad goala.

IV.
Garde-robe

Garde ma robe
Entre tes mains
Pour l’eternite de cette minute
Mon parfum est si doux
Qu’il te lave le cœur.

Prends ma robe
De plafond
Ou l’as trouvé ce matin
Lève ma robe
Et l’amène pas au nez
Mais en armoire
Y rester
Pour l’étérnité de toute une soirée.

Traducere libera…….

V.
Par balai
Care trece prin Rai
E de tei
Mirosul ochilor tai de fluture
Cu splina albastra
Si aripa maiastra
De pana
De fluture
Zburdalnica.

VI.
Drumul dintre doua brate
E un corp obosit
Care duce de la cap
La degetele de la picioare
Pina in zare.

Drumul dintre doua petale
E un caliciu
Cu un pistil si o stamina
Care duce de la o culoare
si un parfum
Si o albina.

22.09.03
In Tara Muntilor Goi
Dealul e genunchiul
Si gamba.
Podisul e coapsa,
Coaste sint fesele,
Si crestele, sinii
Parul, padurile
Zimbetul, stelele
Gropile, ochii
Conurile, alunitele si negii
Stelele, unghiile
Muschiul, patura
Izvorul, singele
Ochii inchisi, ochii inchisi
Inauntru departe.
In Tara Muntilor Goi
Femeia Uriasa nu poate naste
Pentru ca nu are
Ovare
Dar plinsetul ei
Picura roua
Obrajii-s ca florile
Salbatice…

VII.
In forma de amfora

Cu miinile-n sold
Cu sinii cam mari
Se apropie iata
Si imi place si-i place
Ca dintr-odata
La marginea parului
Ii cresc flori
De liliac
Care isi iau zborul
In padurile-noptii-paduri
Nu prea departe
La o mie de kilometri de soapte.

VIII.
Cind era femeie
Credea ca tineretea e o catea
Cu dinti de fildes
Si limba de blana
Barbatul o para amara
Si viata o calimara.
Cind era femeie
Credea ca parul lung
E o mreaja
In care noaptea pica
Liliecii, marinarii,
Calutii de mare
Si inorogii
Ca tontii.

IX.
Pe malul Nilului
Inserarea e lata
Ca banda de la jartiera
Fetelor de la Moulin Rouge
Si incriptata
Ca hieroglifa in marmelada.

X.
Statea cu buzele aplecate ca si cum s-ar fi asteptat sa ii cada
Ca o broasca plapinda in ger….

XI.
De s-ar duce inapoi
Timpul care a venit
Calaret imbracat in mantie neagra
Cu masca si palarie
Cu cizme tintate zornaind pe caldarim
Talijanskaia lui Bregovic.

De s-ar duce inapoi timpul
Cu tot cu noapte
Ar trebui ca intr-o zi sa ma duc eu la el
Sa il caut.
Si sa il rog sa ma ia de mina
Sa imi tina putin mina
In manusa lui rece
Si sa ma lase sa inchid ochii
In timp ce mercurul
Imi arde amintirile
Care cad odata cu carnea
Par terre !

ALTELE

I.

Mi-e frica sa cu-vint
Aud
Si cind nu tremur chiar
De e si vint
Mi-e frica sa imi las pletele bete
Sa fluture alene, da
La tine-n gind.

Mi-e frica de departe
Sa ma apropii
Pling
Pe linga crucea-n singe
Femeile in-cint


Mi-e frica sa te
Simt
In mine
Ca pe o piatra
Rostogolita-n apa
Si uitata
Pe fund,
!


II.
Cind iti iubesc copacii
de sub umar
semne
de mama si de tata
Imi amintesc de tara
Dinspre care
Venea in fiecare joi
Miros de primavara!


Monsteritza Rapciuogoasa – apropo de Reparata

Isi cususe dunga dintre fese
Cu ata rosie
Ca sa aiba doar una
Ovala
Buca.

Isi lipise vata in plete
Cu super-glue
Si umbla neepilata.

*

Madam Rapciugoasa
Sta la fereastra
Si cosea o albastra
Dunga
La o esarfa
Larga
De pus dupa git
De trei ori
O incearca cu dintii
Si hotari ca e gata.
O agata la fereastra
Sa se dea huta-huta cu caruta.

*
Buca ovala
Se asaza ca o bomba grabita
Prin salata din gradina
Unde o ora plouase cu apa!
Si gata i patata !

Intra in scena Dezmatatu

Se imbracase pe dos
Turul pantalonilor ii ajungea pina la gene-copaci
Si asa dezmatat cum era
Se duse la munca.
Pe drum avea senzatia
Ca sufletul i se dilata ca o cutie elastica
In care ar fi incaput exagerat de multe baloane.
Se lasa prada viselor
Revasa cu ochii inchisi
La mai multe perechi de chiloti
Parca albastri cu stelute galbene
Stia in momentul acela deja
Ca marea iubire nu va intirzia sa apara
Si a doua zi intr-adevar
O vazu pe Rapciugoasa.

Prima aventura

Parul ei de gisca-molusca
Il fermecase aspru pe timpla
Ca un supliciu i se paruse momentul cind luind o in brate
Si mingiind-o la asfintit
Vazuse in loc de trei doar doi
Sini micuti fara masele
Unul in spate
Altul in coaste
Doua ghebe cusute de tors fara...toc
Intra
La usa e moartea
Si-i ride crucis
Am venit.
Ce vrei atunci?
Pe unul din voi!
Dezmatatu apuca de coasa
Si trage in baba
Forfecata in crestet
Moartea cade lata
Pe pardoseala cu singe negru
Imparte putoare de drac.
Cine e draga?, zice Rapciugoasa cu ochii n tele
Iaca o fata - cu glas tare -
Nici macar nu e moartea ! Hi h!
Zisera dintii lopata degraba.

Cind vin, cind plec,
ajung in cerc
sa-mi cada trandafiri
in cada
cind ma spal dushata


dream ....that the world is an large cheminee
& everything is nothing but cendre
The most beautiful faces are the French teacher
And the boring bank clerck.
In my dream The Dream was the stone
Qui empecher l’homme de sortir de sa cave
d’etre libre
Soudain j’ai senti ta main qui penetrait dans mes culottes,
Entre mes cuisses
Et mon vagin…est devenu instantanement humide.
Tu pensais que je dormais
Et tu tentais de m’exciter dans mon sommeil
Pourque je songe a toi?
Alors tu t’es arrête.

buk idea: messenger buk

Fidelitate la grade minus (despre corpul meu care ma tradeaza)

Filosofie de shantz, la umbra pixelilor si incertitudinea somnolentei
Sunt cu mainele pe tastatura si din intunericul camerei, lumina reflectata de monitor imi arata mainile.
Oaaaau!
Ce maini sunt astea? Ok e frig si nu folosesc crema de 10 ori pe zi, dar mainile astea cu degete lungi si slabe, maini de pianista cum le zice tata, cu pielea fina, alba, delicata, darul cel mai frumos pe care l-a facut natura fizicului meu (ma abtin de la aprecieri personal-subiective-fake-uite deci ipochimenice asupra acestuia, in general), mainile astea imi striga din clarobscurbscur ai imbatranit!
Mi-e frica. Stop.
E ciudat. De ce e nevoie de semne fizice care sa iti arate degradarea constienta si iminenta a unor celule?
Stii clar ca imbatranesti si nu te opresti sa cochetezi ca o narcisista viciata ce esti. Oglinizile sunt obiectul tau preferat; esti intr-o cautare continua dupa tine...esti obsedata de tine si de felul in care iti sta parul, machiajul eternul rimel care acum fiind de firma nu prea mai curge nici cand ploua. Ai vrea ca cerul sa fie o oglinda imensa in care sa te vezi cand ai chef. Nu te plictisesti niciodata de fatza ta, bineinteles frumoasa.
[Si aici eterna intrebare: nu-i asa ca toti oamenii cred despre ei ca sunt frumosi, fizic vorbind? Altfel, cred ca nici nu ai putea sa traiesti, dar in acelasi timp eu nu cunosc aproape nici un om frumos... ]
Ba parca scormonesti si mai mult in cutia deschisa demult a Pandorei in care iti cauti farmecele pe care nu le-ai avut niciodata si acum e prea tarziu sa le ai???
Am 29 de ani (inca) si nu stiu daca sunt tanara sau batrana, pentru ca tot timpul sunt intre varste. Am o viata monotona, dar cu schimbari majore de la an la an. Sunt o new fashion victim care n-are bani de Chanel, dar e intr-o continua educare, zisa evolutie de gusturi pe modelul disonantei cognitive, zis mai popular vulpea si strugurii la fontainieini....Mai exact, daca nu am bani de cizme de la un brand smecher mai bine lipsa, ca si asa nu imi placeau si deci nu vreau sa fiu etichetata ca un umeras purtator de branduri , ci vreau sa ma dezvolt ca o personalitate non-addicted care stie sa se exprime prin sine....bla, bla.
Revenind la mainile mele, cred ca e timpul sa le acopar...Daca am inceput sa imi acopar mainile la 29 de ani nu stiu ce parti vor urma in anii ce vin si paradoxul e ca desi nu m-am dezbracat niciodata in tinutele destul de austere pe care le practic, acum faptul ca stiu ca trebuie sa ma acopar ma face sa vreau sa ma dezbrac ca o nebuna Perroni intr-o Fontana di Trevi.
Si de la observatiile astea strabatute la urma urmei de un usor grad de incertitudine ca pielea mea fina si neteda risca sa devina peste noapte o textura solzoasa, nu manusile ma sperie si nici gatul imbrobodit de esarfe sau fata acoperita de ochelari de soare sau zambetul liniar inexpresiv ce vor urma si pot sa inteleg perfect de ce un star ca Greta Garbo a inceput sa isi ascunda visage-ul dupa varsta de 40 de ani sub o palarie imensa si sa evite contactul cu lumea si blitzul aparatelor de fotografiat.
Ce ma pune pe ganduri e ca incepand din seara asta parca...totul incepe sa devina previzibil, controlabil, expectabil.
Oau!